Memorii

Tipuri de memorie:

• memorie externă
• memorie internă

Memoria externă este o memorie suplimentară care comunică cu microprocesorul tot prin intermediul magistralei de date şi magistralei de comenzi. Ea este o memorie nevolatilă din care se poate citi şi în care se poate scrie.

Memoria externă este alcătuită în principal din discuri fixe (hard-disk) şi discuri flexibile (floppy-disk). Discurile fixe sunt montate de obicei în interiorul unităţii centrale şi nu pot fi detaşate de calculator decât prin demontarea acesteia. Discurile flexibile se folosesc cât este nevoie, ele fiind introduse într-un locaş special, după care pot fi recuperate cu uşurinţă.

Memoria internă reprezintă cea mai costisitoare şi importantă componentă fizică a unui calculator personal, prin intermediul căreia vom putea aprecia performanţele unui calculator. Aceasta este unitatea funcţională a calculatorului destinată păstrării permanente sau temporare a programelor şi a datelor necesare utilizatorului şi bineînţeles a sistemului de operare.
Memoria internă a unui calculator este caracterizată de doi parametri:

1. dimensiunea;
2. timpul maxim de răspuns;

Dimensiunea acestei memorii este în strânsă legătură cu microprocesorul folosit (în speţă cu limitările impuse de acesta). O valoare des întâlnită pentru această mărime este de 1 Mbyte. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât performanţele calculatorului sunt mai bune.

Timpul maxim de răspuns se referă la intervalul de timp care este necesar memoriei interne pentru a citi sau scrie date. Mai exact, intervalul de timp ce se scurge din momentul în care primeşte de la microprocesor comanda de citire şi momentul în care depune pe magistrala de date valoarea citită (similar este şi pentru scriere). Valoarea medie a acestui parametru este de 70 ns. Cu cât această valoare este mai mică, cu atât calculatorul este mai rapid.

http://www.competentedigitale.ro/it/it5.html

Prima Postare

Formatarea Textului
Acesta este un text de culoare verde.
Prietenii mei cei mai buni sunt:
1.Iuliana M
2.Maria
3.Andra
4.Teona
5.Alexandra

Alcoolismul...Se mosteneste?!

   Alcoolismul, cunoscut de asemenea drept "dependenţa de alcool", este o boală care constă într-o nevoie puternică de a bea, şi neîncentarea consumării băuturii în momentul în care apar probleme provocate de alcool, ca de exemplu pierderea slujbei sau încălcarea legii şi consecinţele acesteia.
   Alcoolismul se transmite din generaţie în generaţie, abia după aceea devenind boală, dar factorii genetici explică parţial acest tipar. În acest moment, cercetătorii sunt pe drumul cel bun spre găsirea genelor care influenţează vulnerabilitatea către alcoolism. Mediul înconjurător al unei persoane, ca de exemplu:

• influenţa prietenilor
• nivelul de stres

   Au impact asupra problemelor legate de băutură şi evoluarea acestora. Totuşi, alţi factori, ca de exmplu suportul social, pot ajuta în evitarea alcoolului chiar şi persoanele înclinate spre genul acesta de probleme. Nu este o regulă însă. Un copil cu un părinte alcoolic, nu îl urmează nepărat, iar o persoană fără rude cu genul acesta de probleme, poate deveni dependent.
   Dependenţa de alcool poate fi tratată,dar nu se vindecă.Cel putin,încă nu s-a descoperit un leac.Medicamentaţia este folosită şi pentru prevenirea recăderii in acest viciu.Asta înseamnă că, deşi un alcoolic este de mult timp “treaz” şi şi-a recăpătat sănătatea, el/ea poate reveni în orice moment la acest viciu şi trebuie să continue să evite orice fel de legături cu alcoolul.
   Chiar dacă nu eşti alcoolic, consumarea în abuz a alcoolului poate avea rezultate negative, atât asupra sistemului nervos, cât şi de ordin social:

• accidente
• însucces la muncă
• eşec la şcoală
• renunţarea la îndeplinirea responsabilităţilor în cadrul familiei 

   În unele circumstanţe, problemele pot rezulta din consumarea moderată a băuturii, de exemplu când conduc, în timpul sarcinilor, sau când se iau anumite medicamente.
   Majoritatea adulţilor pot bea o cantitate moderată de alcool pe zi: până la două pahare pe zi pentru bărbaţi,
 numai unul la femei şi persoane în vârstă, pentru a evita probleme.
   Totuşi, unele persoane nu ar trebui să bea deloc. Această categorie include:

•  femeile însărcinate sau care încearcă
• oamenii care conduc
• cei care iau anumite medicamente
• alcoolici care încearcă să-şi revină
• persoanele sub 21 de ani.

    Femeile devin mai intoxicate după ce beau decât bărbaţii, raportându-ne bineînţeles la aceeaşi cantitate. Aceasta se întamplă deoarece corpul bărbatului conţine mai multă apă. Deoarece alcoolul se amestecă cu apa corpului, o anumită cantitate de alcool devine mai concentrată în corpul unei femei decât în cel al unui bărbat. De aceea limita maximă de consum al alcoolului este mai ridicată la bărbaţi.
    Câteva studii au arătat că persoanele care beau unul-două pahare pe zi sunt mai puţin expuse pericolului de a avea boli legate de inimă decât cele care nu beau deloc sau în cantităţi mari. Alcoolul (în cantităţi moderate) protejează inima de anumite boli ridicând nivelul colesterolului "bun" şi reducând riscul formării cheagurilor în artere.

3 CELE MAI CIUDATE DEPENDENTE DIN LUME

1. Femeia care nu poate să doarmă fără uscătorul de păr

   Pentru majoritatea oamenilor, un uscător de păr este doar un aparat electrocasnic, însă pentru o femeie, acest aparat este absolut esenţial atunci când vine vorba de dormit, scrie Daily Mail.
   Lori Broad, o femeie de 31 de ani, care suferă de această... dependenţă, nu a reuşit să doarmă fără uscător de când avea 8 ani. Fără el, spune ea, se simte foarte rău. "Ar trebui să mă legăn, să mă clatin.. să mă înfăşor în aşternuturi... Ar trebui să fac o mulţime de lucruri pentru a-l înlocui.", spune ea.Ea crede că dependenţa a pornit în copilărie pentru că a crescut într-o casă cu 10 copii. Ea a început să folosescă uscătorul pentru a acoperi zgomotele pe care fraţii şi surorile ei le făceau.
 
2.Dependenţa de păpuşi 

    O poveste fascinantă are de spus April  Brucker, ventriloc.
   Femeia de 22 de ani refuză să plece undeva fără cele 8 păpuşi ale ei - şi chiar s-a despărţit de logodnicul ei care a pus-o să aleagă între ele şi el. Nu a fost o mişcare prea deşteaptă, nu?
   "Sunt foarte timidă atunci când nu am păpuşile. Este chiar greu. Am fost un copil foarte ruşinos, şi sunt ruşinoasă în general în preajma băieţilor din cauza greutăţii mele", a spus ea.


3.Dependenţa de...înmormântări

     Este un fapt incredibil.. şi nici nu are vreo denumire specifică. Brazilianul Luis Squarisi suferă de ceea ce el ar numi-o dependenţă de înmormântări. Bărbatul de 42 de ani a participat la toate înmormântările din oraşul său de 20 de ani încoace şi chiar şi-a dat demisia pentru a-şi putea întreţine dependenţa."Totul a pornit atunci când tatăl meu a murit în 1983. Primul lucru pe care îl fac de dimineaţă este să dau drumu la radio şi să aflu dacă a murit cineva, iar dacă nu, sun la spitale sau la capele.", a declarat bărbatul, citează Oddee.